Si urca fara a carti
Fara sa te plangi urca drumul,
Caci sus te asteapta Domnul
Toate trec, nu-i nimic Viata merge mai departe Cad si ma ridic si mereu imi zic:Nu-i nimic, ce dacaTot ce-I rau o sa treaca Cad si mereu ma ridïc
AM INVATAT SA LUPT
Nimic nu este pierdut atat timp cat credinta este în picioare, sufletul nu abdica si capul se ridica din nou!:)
Pentru mine viata este un dar de la Dumnezeu, chiar daca sunt in carucior. Zi de zi inseamna o lupta, pe care trebuie sa o castig ca sa inving. Asa, imi spun in fiecare dimineata: „nu-i usor”... dar am inteles ca asta este viata...o lupta. O lupta cu tine insuti si daca ai invins atunci poti lupta si cu ceilalti.
Am vazut ca nu este deloc usor sa lupti cu mentalitatea lor, dar nu ma las . Am intalnit si sunt convinsa ca voi mai intalni oameni ca mine... dar in acelasi timp nu sunt ca mine. Ma compatimesc,spunand in trecere:” vai saraca de ea este in carucior”; dar daca ar sta de vorba cu mine si-ar schimba parerea,sunt sigura ca ar gandi altfel.Dar oare incearca?Din nefericire nu...Simplitatea isi spune cuvantul:mai simplu le este sa vorbeasca decat sa asculte... Eu imi vad in continuare de drumul meu, pentru ca stiu, am inteles si imi place sa spun ca sunt aleasa de Dumnezeu. Ma intreb si ma voi intreba mereu: ei cand vor intelege ca Dumnezeu a ales sa vin pe pamant asa cum sunt...nu eu mi-am ales existenta. Aici imi vin in minte cuvintele : » Nu uita niciodatã: Faptul cã trãiesti n-a fost ideea ta, cã respiri n-a fost hotãrârea ta. Faptul ca trãiesti a fost hotãrarea Altcuiva si cã respiri e darul Lui pentru tine »dar din pacate putini oameni mai inteleg aceste cuvinte si le coboara din acel colt prafuit al mintii...in sufletele lor.
Recunosc ca tristetea reuseste sa ma cuprinda in unele momente,dar Dumnezeu ma ridica iara.As vrea sa va impartasesc cuvintele parintelui Horia cuvinte la care tin foarte mult, spunea asa:
„Fericiti sunt cei nefericiti” Mi-au placut mult aceste cuvinte,deosebite si adevarate. Prin cuvintele acestea m-am regasit si eu si am inteles de fapt ca sunt nefericita trupeste ,dar foarte fericita sufeteste ca il am pe Dumnezeu si asta ma face sa cred ca nu sunt deloc atat de „saraca” precum ma numesc ei; dar oamenii, din pacate, nu vad sufletul ci numai trupul. Imi doresc foarte mult din fericirea pe care o simt eu sa o dau si lor. Asa poate vor vedea ca sufletul este cel ce trebuie privit inaintea cuvintelor,a faptelor si a gandurilor; nu trupul, care este trecator. Ce am putea face noi cu trupul daca nu am avea sufletul? Am colinda o viata intreaga in cautarea nimicului,a unui abis care de fapt nu exista...dar trupul va cauta si va cauta...si va cauta...iar la sfarsit nu va fi capabil sa simta...ci doar sa cada dupa o lunga cautare a...nimicului,a nensensului.
Cu mine am castigat lupta,cu ei nu stiu. Nu de putine au fost datile cand vinovatia si sentimentul de culpa ma macinau...De ce? Sufletul meu era intr-o constanta lupta cu ratiunea...nu incetam a ma invinuii...De ce pe mine? De ma ce apasau pe mine toate aceste sentimente nefaste?
Poate ca si acum as fi purtat aceasta lupta dar parintele Catalin, duhovnicul meu, imi spune asa :”nu tu esti de vina ca oamenii sunt rai si nu inteleg ,ci ei sunt singurii vinovati”. M-au intarit foarte mult cuvintele dansului si m-au ajutat sa imi eliberez sufletul de strigatul asurzitor al ratiunii.
Imi doream foarte mult sa am multi prieteni. Aceasta dorinta a mea,m-a facut sa vad,cu timpul,ca daca ceri…primesti dar nu intotdeauna ce vrei cu exactitate. Erau lange mine,erau multi dar le erau decat trupurile. Sufletul le era impanzit de cuvinte,de promisiuni…de judecati…A fost : » eu primul si tu al doilea »…
Am vazut ca daca esti trist si cazut, sa nu cauti alinarea in alta parte, deoarece vei cauta in zadar....Decat in biserica vei gasi mangaierea,bucuria si prietenul de care ai atata nevoie.......
Fericiti sunt cei nefericiti Pr Horia :)Deosebite cuvinte si adevarate
Chiar de sunt in scaun cu rotile, stiu si imi place sa spun ca sunt aleasa de Dumnezu. Ma simt norocoasa, pentru ca am o familie care ma sprijina mereu si imi da taria de a merge mai departe si ca Dumnezeu ma iubeste. Sunt o persoana ambitioasa, prietenoasa, vesela si mereu cu zambetul pe buze. De ce? Daca ma las doborata de tristete, nu am sa razbat niciodata in viata. Iubesc f mult animalele, incat le-as lua pe toate acasa.Imi place foarte mult sa merg la biserica acolo ma simt cel mai bine., sa inveselesc pe cei din jurul meu si sa cunosc oameni. Multe usi mi s-au inchis, dar am zambit si am mers mai departe . Recunosc ca rautatea oamenilor m-a afectat un pic. Nu prea inteleg aceasta rautate, deoarece Dumnezeu ne-a facut pe toti egali, dar trec si peste asta.Viata pentru mine este un dar de la Dumnezeu, incerc sa mi-o fac frumoasa si sa ma bucur de ea chiar si in scaun cu rotile, si nu imi pierd speranta ca intr-o zi va fi mult mai bine si pentru mine. Nu ma dau batuta niciodata, chiar de mai cad dar ma ridic si merg mai departe, cade o lacrima, o sterg si zambesc din nou si sunt optimista in continuare.Credinta nu mi-o voi pierde niciodata, ca doar Dumnezeu imi da puterea sa merg mai departe.
Rugaciune
Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubeşti pe mine mai mult decît pot să Te iubesc eu pe Tine. Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mîngîiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine. Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decît numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine! Amin
Eu nu ştiu Doamne
Eu nu ştiu Doamne unde încă
îmi vei mai duce paşii mei,
dar ştiu că Tu-mi vei fi oriunde
lumină sfântă pentru ei.
Eu nu ştiu Doamne ce ispite
vor mai veni în calea mea,
dar ştiu că-n Tine biruinţă
şi ocrotire voi avea.
Eu nu ştiu Doamne de câţi prieteni
mai pot fi încă părăsit,
dar ştiu că Tu vei fi cu mine
Însoţitor nedespărţit.
Eu nu ştiu Doamne câte lacrimi
au să-mi mai plângă ochii mei,
dar ştiu că Tu vei fi-alinare
şi mângăiere pentru ei.
Eu nu ştiu Doamne câte jertfe
mai trebuie s-aduc din greu,
dar ştiu că Tu-mi vei da putere
să-mi sui deplin Calvarul meu.
Eu nu ştiu Doamne câte rane
voi mai primi de la ai mei,
dar ştiu că Tu-mi vei da răbdare
şi rugăciune pentru ei.
Eu nu-mi ştiu Doamne viitorul
dar ştiu că e-n Mâna Ta
— ajută-mi să nu uit aceasta
ca liniştit să-Ţi pot urma.
paula seling - rad cand imi vine sa plang
Traian Dorz
Friends18.com Picture Comments
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu